sinteza este o afirmație prescurtată despre un anumit subiect. Sintezele sunt de obicei făcute pentru a extrage ideile principale dintr-o expunere mai mare, de obicei pentru studiu sau pentru o expunere succintă. În general, acestea se caracterizează prin concizia lor, deși pot exista Exemple de lungime considerabilă dacă subiectul o cere. O sinteză poate fi, de asemenea, înțeleasă în unele contexte ca soluție la două noțiuni antagoniste; un exemplu clar este așa-numita filozofie proprie a lui Hegel. Cu toate acestea, conceptul se va referi întotdeauna la o simplificare a ceva mai mare.
unul dintre modurile în care o sinteză poate fi înțeleasă este ca un rezumat. Într-adevăr, există subiecte care pot fi destul de extinse atunci când vine vorba de discutarea lor. O sinteză va încerca în aceste cazuri să condenseze într-un discurs mai scurt toate acele noțiuni care pot fi considerate centrale, încercând să păstreze intact sensul original al discursului original. În acest caz, trebuie făcută o distincție între ideile principale și ideile secundare, astfel încât orice digresiune să poată fi eliminată. Aceste tipuri de proceduri sunt utile în domeniul educației formale, indiferent dacă sunt efectuate în scopul pregătirii unei clase sau în scopul pregătirii unui examen. De fapt, în acest fel este posibil să simplificăm un subiect pentru a-l putea transmite mai eficient.
o sinteză poate fi înțeleasă și din punct de vedere filosofic. Într-adevăr, una dintre cele mai relevante abordări teoretice din istoria filozofiei a fost dialectica hegeliană. Constă în a da o interpretare a istoriei bazată pe evoluția mișcărilor opuse care, ca explicație, sunt numite de obicei teze și antiteze. De obicei, ele reprezintă două tendințe opuse din istorie care sunt rezolvate într-o”sinteză”. În acest caz, conceptul de sinteză se va referi la o instanță care depășește ambele tendințe, o instanță care le conține cumva, dar într-un mod armonios, integrându-le. Acest tip de logică este înțeles din perspectiva lui Hegel de a considera evoluția a tot ceea ce există ca expresie a unui Spirit. Marx va lua această dialectică, dar va elimina aspectele metafizice, făcând doar aluzie la circumstanțele materiale. Astfel, se va referi la evoluția istoriei și ca un conflict între antagoniști care se rezolvă într-o sinteză, doar cu această ocazie acest conflict se va referi în principal la lupta de clasă.
