din lat. imperium.
1. m. acțiunea de guvernământ (mandar mandar).
2. ei m. demnitatea împăratului.
3. m. organizarea politică a statului condus de un împărat.
4. m. Stat a cărui formă de guvernare este un imperiu.
5. m. durata unui imperiu.
6. M. Set de state sau teritorii supuse altui.
7. m. în domeniul relațiilor internaționale, puterea hegemonică și zona sa de influență.
8. m. Hegemonie în orice domeniu.
9. m. aer de autoritate și domnie.
10. m. în artele decorative și moda, un stil care își are originea în timpul Imperiului lui Napoleon Bonaparte.
11. M. un fel de pânză care a venit din Imperiul Germaniei.
12. m. mii. Comunitate formată din ofițeri și subofițeri ai unei unități militare pentru a-și acoperi cheltuielile de trai și cazare.
mere empire
1. m. Puterea care locuia în suveran și, prin delegație, în anumiți domni sau magistrați, de a impune, după proces, sancțiuni infractorilor.
imperiu mixt
1. m. Puterea care locuia în suveran și, prin delegație, în unii domni sau judecători pentru a decide cauzele civile și a executa sentințe.
în valoare de un imperiu cineva sau ceva
1. loc. verb. coloq. Fii excelent sau de mare merit.
vicar al Imperiului