Banal este un adjectiv care se aplică circumstanțelor obișnuite sau oamenilor. Banal este sinonim cu superficial sau banal.
se știe că termenul aparține limbii franceze și a apărut în contextul feudalismului din secolul al XLL-lea pentru a se referi la serviciile comune folosite de oameni în cadrul unei proprietăți a unui domn feudal. Această origine determină deja utilizarea și semnificația ulterioară.
aplicat unei persoane, ați putea spune, de exemplu, că șeful are o conversație banală, ceea ce înseamnă că atunci când comunicarea nu oferă informații de interes. Dacă o aplicăm unei circumstanțe, s-ar putea spune, de exemplu, că ziua a fost total banală, referindu-se la faptul că nu s-a întâmplat nimic relevant.
substantivul corespunzător este banalitatea. Irelevanța banalului implică faptul că este folosit disprețuitor, ceea ce înseamnă că se referă la ceva sau la cineva cu relevanță foarte mică sau deloc,deoarece nu are niciun interes care merită revizuit.
filosoful Hanna Arendt a inventat un concept original, banalitatea răului. Potrivit acestui gânditor din secolul al XX-lea, răul nu implică neapărat perversiune sau atitudine dăunătoare, ci este asociat cu normalitatea. Omul mediu, mediocru și gri este ușor să se lase dus de banalitate și acest lucru, fiind nechibzuit și manipulabil, poate provoca răul. Astfel, răul încetează să mai fie văzut ca ceva apropiat de o inteligență perversă ( gândiți-vă la ideea diavolului, foarte rău și foarte inteligent ) pentru a înțelege răul ca o idee apropiată de normal.
o altă idee singulară despre banal apare într-o poezie de Bukowski ( geniul mulțimii ). Poetul insistă asupra unei idei: că omul obișnuit este banal în raport cu iubirea, dar aceeași banalitate poate fi periculoasă atunci când vine vorba de ură.
cu exemplele lui Arendt și Bukowski se poate observa că apariția normalității în banal are o componentă periculoasă și că nu este ușor de detectat la prima vedere.
o atitudine banală este de obicei legată de persoanele cu puțin interes pentru împrejurimile lor, preferând lucrurile simple și superficiale, deoarece nu este nevoie să reflectăm asupra lor. În această linie, se spune că în societate există doze importante de banalitate, în sensul că există tendința de a nu se adânci în nimic și de a se mulțumi cu idei și atitudini simple, încadrate în normalitatea generalului.
