rezultate
histamina joacă un rol crucial în patogeneza migrenei: susținerea căii de inflamație neurogenă. Interacțiunea dintre celulele mastocite (MC) și proteina legată de gena calcitoninei (CGRP) are ca rezultat sensibilizarea aferențelor trigeminale și a ganglionilor trigemeni (TG). Histamina se leagă cu afinități diferite de patru receptori cuplați cu proteina G histaminergică diferită, activând protein kinazele sau declanșând eliberarea de calciu cu modul de acțiune ulterior. Antagoniștii receptorilor histaminici 1 (H1R) și ai receptorilor histaminici 2 (H2R) sunt frecvent utilizați pentru tratamentul alergiei și, respectiv, secreției de acid gastric, dar antagonismul lor este probabil ineficient pentru migrenă. Receptorul histaminei 3 (H3R) și receptorul histaminei 4 (H4R) au o afinitate de trei ori mai mare decât H1R/H2R pentru histamină și se găsesc aproape exclusiv pe neuroni și, respectiv, pe țesuturile imune. H3R acționează ca autoreceptor sau ca heteroreceptor, scăzând eliberarea histaminei și a altor neurotransmițători. Aceasta este o țintă potențială pentru anti‐nocicepție și inflamație anti-neurogenă. Până în prezent, mai multe studii clinice mici care utilizează histamină cu doze mici sau na‐metilhistamină au demonstrat eficacitatea profilactică a migrenei, probabil prin H3R sau alte căi nedeterminate.