o piatră de temelie a inferenței statistice, cadrul entropiei maxime este aplicat din ce în ce mai mult pentru a construi modele descriptive și predictive ale sistemelor biologice, în special rețele biologice complexe, din seturi mari de date experimentale. Atât aplicabilitatea sa largă, cât și succesul obținut în diferite contexte depind de simplitatea conceptuală și de soliditatea matematică. Aici încercăm să revizuim în mod concis elementele de bază ale principiului entropiei maxime, pornind de la noțiunea de entropie, și să descriem utilitatea acestuia pentru analiza sistemelor biologice. Ca exemple, ne concentrăm în mod specific pe problema reconstrucției rețelelor de interacțiune genică din datele de expresie și pe lucrările recente care încearcă să extindă înțelegerea noastră la nivel de sistem a metabolismului bacterian. În cele din urmă, evidențiem unele extensii și limitări potențiale ale abordării entropiei maxime și subliniem evoluțiile mai recente care ar putea juca un rol-cheie în provocările viitoare de extragere a structurilor și informațiilor din date biologice din ce în ce mai bogate și cu randament ridicat.