general-maior William B. Franklin, comandând diviziile avansate ale Armatei Golfului Banks, și-a început marșul din sudul Louisianei pe 10 martie. Între timp, A. J. Smith și cei doi corpuri ai săi au călătorit cu barca de la Vicksburg până la Simmesport. După un marș toată noaptea, oamenii lui Smith au surprins și capturat Fort de Russy pe Râul roșu pe 14 martie, capturând 317 prizonieri confederați și singurele arme grele disponibile Confederaților. Acest lucru a semnalat începutul campaniei. Amiralul Porter a reușit apoi să îndepărteze o plută uriașă care blochează râul fără prea multe dificultăți. Taylor a fost forțat să se retragă, abandonând Alexandria, Louisiana și cedând sudul și Centrul Louisianei forțelor Uniunii.
A. J. Forța lui Smith a ajuns la Alexandria la 20 martie 1864, intenționând să se întâlnească cu forțele lui Banks, sub comanda imediată a lui Franklin. Cu toate acestea, Franklin nu a ajuns la Alexandria decât pe 25 martie 1864, iar Banks însuși, călătorind separat de trupele sale, nu a ajuns la Alexandria decât pe 26 martie 1864. Eșecul băncilor de a ajunge în timp util pentru întâlnirea sa cu Smith a fost primul dintre numeroasele greșeli logistice care au provocat multă acrimie între bănci și subordonații săi în timpul campaniei. În timp ce aștepta sosirea lui Banks, Smith l-a trimis pe generalul de brigadă Joseph Mower într-o misiune de succes pentru a captura o mare parte din cavaleria lui Taylor și Avanpostul său în amonte de Alexandria la Henderson ‘ s Hill pe 21 martie. Aproape 250 de confederați și o baterie de artilerie cu patru tunuri au fost capturați fără să se tragă un foc.
când a ajuns la Alexandria, Banks a găsit un mesaj important care îl aștepta. Cu două săptămâni mai devreme, la 12 martie 1864, generalul Ulysses S. Grant fusese numit General-șef al Armatei Uniunii, înlocuindu-l pe Halleck. În mesajul lui Grant, El i-a spus lui Banks că este „important ca Shreveport să fie luat cât mai curând posibil”, deoarece comanda lui A. J. Smith trebuie returnată lui Sherman până la mijlocul lunii aprilie”, chiar dacă duce la abandonarea obiectului principal al expediției tale.”
Kirby Smith a avut aproape 80.000 de oameni la care să apeleze, dar nu a fost decis unde să-i mute pentru a contracara cele trei forțe ale Uniunii cunoscute acum că se îndreaptă spre Shreveport. Taylor nu s-ar lupta niciodată cu mai mult de 18.500 de bărbați pe parcursul întregii campanii.
până la 31 Martie, oamenii lui Banks ajunseseră la Natchitoches, la doar 65 de mile sud de Shreveport. Oamenii lui Franklin au fost întârziați în cea mai mare parte a săptămânii de ploaie, dar nu a contat pentru că amiralul Porter a avut o întârziere similară încercând să-și aducă cele mai grele Bărci cu tunuri peste căderile de la Alexandria, care era acoperită de mine, deoarece râul nu reușise să-și atingă creșterea sezonieră a nivelului apei. Porter petrecuse, de asemenea, timp adunând bumbac în interior, iar Banks organizase alegeri între timp. Taylor s-a staționat acum la 25 de mile nord-vest la Pleasant Hill, încă cu mai puțin de 20.000 de oameni. Odată ce băncile au adunat mai multe provizii, el a continuat să avanseze o săptămână mai târziu.
cavaleria constantă și luptele navale se desfășurau din 21 martie. Pe 2 aprilie, General de brigadă Albert Lindley Liedivizia de cavalerie a Uniunii s-a ciocnit cu 1.500 de cavaleri confederați din Texas care soseau. Acești confederați vor continua să reziste oricărui avans al Uniunii. Între timp, serviciile de informații ale Uniunii stabiliseră că există forțe suplimentare în afară de Taylor și cavaleria de pe drum. Toți ofițerii superiori ai Uniunii și-au exprimat îndoielile că va exista o opoziție confederată serioasă, cu excepția flotilei navale. Armata lui Banks l-a urmat pe Taylor și cavaleria într-o zonă densă de pădure de pini departe de râu, probabil pentru a-i menține în față. Apropiindu-se de Pleasant Hill, armata Uniunii a fost excesiv de strânsă atât din cauza existenței doar a câtorva zone de camping cu apă, cât și a lipsei de monitorizare a poziției elementelor din spate. Taylor a continuat să se întoarcă spre Shreveport.
Bătălia de la MansfieldEdit
luptele de cavalerie grea, deseori descălecate, continuaseră pe 7 aprilie la Ferma lui Wilson și la Tenmile Bayou. Pe 8 aprilie, Lee a încărcat cu îndrăzneală o mică forță de cavalerie confederată la plantația Moss, la trei mile sud de Mansfield, Louisiana, și i-a împins pe călăreții confederați de pe Honeycutt Hill. Taylor staționase o divizie de infanterie (condusă de generalul de brigadă Alfred Mouton) în pădurea de-a lungul marginii poienii chiar la nord de Honeycutt Hill și la est de drum. Văzând această creștere a forței inamice, Lee a solicitat sprijinul infanteriei. Divizia de 2.400 de oameni a corpului 13 a lui Landram a fost trimisă în ajutorul lui Lee și desfășurată în fața lui Mouton. Banks a mers în față pentru a vedea pentru el însuși. Între timp, Taylor a adus o a doua divizie de infanterie (Walker ‘ s) în pădurea de pe cealaltă parte a drumului în mijlocul zilei. Sosirea Diviziei lui Walker i – a oferit lui Taylor un avantaj numeric-avea aproximativ 9.000 de oameni; băncile aveau aproximativ 5.000 de oameni. Mai semnificativ, desfășurarea Uniunii a fost aliniată la dreapta sa, cu fața spre Mouton, doar o brigadă de cavalerie ținând aripa stângă.
Taylor spera să-l provoace pe Banks să-l atace, dar în urma unui duel de artilerie, a devenit convins că armata Uniunii era în dezordine și nu va ataca. În jurul orei 4 p. m. Taylor a ordonat să înceapă atacul. Mouton și-a condus infanteria pe un câmp larg de 800 de curți și a atacat Uniunea dreapta, formată în spatele unui gard feroviar. În timp ce asaltul lui Mouton a fost respins de infanteria lui Landram, Taylor a avansat restul întregii sale linii, inclusiv divizia lui Walker, împotriva stângii Uniunii. Oamenii lui Walker au îndepărtat brigada de cavalerie singură, măturând în spatele restului forțelor Uniunii. Băncile au cerut întăriri suplimentare, dar au fost prea târziu. Linia Uniunii s-a prăbușit și un număr semnificativ de bărbați din divizia lui Landram au fost capturați. La câteva sute de metri pe drum, întăririle – divizia lui Cameron – au înființat o a doua linie, dar această linie s-a rupt și atunci când s-a confruntat cu numerele superioare ale lui Taylor. Trenul vagon al cavaleriei Uniunii a obstrucționat drumul, ducând la pierderea artileriei care nu a putut fi extrasă în retragere. Cu toate acestea, soldații confederați s-au oprit pentru a jefui unele dintre vagoanele Uniunii, oferind trupelor lui Banks timp necesar pentru a se retrage.
în timp ce comanda și controlul confederat au fost restabilite pentru urmărire, oamenii s-au întâlnit cu o a treia forță a Uniunii, sub generalul William Emory, aproximativ 5.800 de oameni stând pe o creastă cu vedere la Golful Chatman. Confederații au împins înainte, dar divizia lui Emory a respins încercările de a lua această locație. Cu toate acestea, forțele Uniunii nu aveau controlul asupra apei prețioase din bayou. În timpul nopții, Banks a decis să se retragă înapoi la Pleasant Hill din cauza lipsei de apă și a dorinței de a se uni cu oamenii lui A. J. Smith.
Bătălia de la Mansfield s-a încheiat. Federalii au suferit aproximativ 2.400 de victime, dintre care aproape jumătate erau din divizia lui Landram – două dintre cele opt regimente ale sale au fost capturate în luptă, iar ambii comandanți de brigadă au fost răniți și capturați. Confederații au suferit aproximativ 1.000 de victime, inclusiv Mouton, care a fost ucis conducându-și oamenii în acuzația de deschidere.
Bătălia de la Pleasant HillEdit
Taylor nu a aflat de retragerea lui Banks până în zori a doua zi; apoi a ordonat urmărirea imediată cu cavaleria generalului de brigadă Thomas Green. Când au venit pe linia de luptă a lui Banks lângă orașul Pleasant Hill, Taylor a făcut ca cavaleria să se retragă la o milă și să aștepte sosirea infanteriei, care a început să sosească la scurt timp după prânz. Întrucât infanteria mărșăluise patruzeci și cinci de mile în treizeci și șase de ore, Taylor i-a lăsat să se odihnească două ore înainte de a ordona un atac.
la 4 p.m. a doua zi, infanteria sosită de generalul de brigadă confederat Thomas J. Churchill a început atacul asupra forțelor Uniunii. Churchill a crezut că îi trimite în flancul Uniunii, dar era de fapt Centrul. Cavaleria confederată a calculat greșit pozițiile și a suferit puternic de focul flancului. Oamenii lui Churchill au reușit să prăbușească această poziție a Centrului Uniunii, dar acest lucru i-a adus și pe oamenii săi în mijlocul unei poziții în formă de U, diviziunile neutilizate ale lui A. J. Smith formând baza „U”. Deși o parte din dreptul avansat al Uniunii se prăbușise, forțele lui Smith și Mower au lansat apoi un contraatac și, alături de regimentele vecine, i-au direcționat pe oamenii lui Taylor din vecinătatea Pleasant Hill. Unele tunuri au fost recucerite.
fără apă și hrană pentru cai, neștiind unde se aflau bărcile sale de aprovizionare și primind opinii împărțite de la ofițerii săi superiori, Banks a ordonat o retragere rapidă în aval spre Natchitoches și Grand Ecore. Ambele părți la Bătălia de la Pleasant Hill au suferit pierderi aproximativ egale de 1.600. A fost o victorie tactică pentru federali, dar una strategică confederată, deoarece armata Uniunii s-a retras în urma bătăliei.