sindromul IFAP este o tulburare genetică rară caracterizată prin ihtioză foliculară, atrichie și fotofobie. Cercetările anterioare au descoperit că mutațiile din MBTPS2, codificarea situsului-2-protează (S2P), stau la baza sindromului IFAP legat de X. Prezentul raport descrie identificarea prin secvențierea întregului exom a trei mutații heterozigote în SREBF1 la 11 indivizi independenți, diversi din punct de vedere etnic, cu sindrom IFAP autozomal-dominant. SREBF1 codifică proteina 1 care leagă elementul de reglementare a sterolului (srebp1), care promovează transcrierea lipogenelor implicate în biosinteza acizilor grași și a colesterolilor. Acest proces necesită scindarea SREBP1 prin situs-1-protează (s1p) și S2P și translocarea ulterioară în nucleu unde se leagă de elementele de reglementare a sterolului (SRE). Cele trei mutații srebf1 detectate au provocat înlocuirea sau ștergerea reziduurilor 527, 528 și 530, care sunt cruciale pentru scindarea S1P. Investigarea in vitro a variantelor SREBP1 a demonstrat o scindare S1P afectată, care a interzis translocarea nucleară a formei active transcripțional a SREBP1. Ca rezultat, variantele SREBP1 au prezentat o activitate transcripțională semnificativ mai mică comparativ cu tipul sălbatic, așa cum s-a demonstrat prin testul luciferase reporter. Secvențierea ARN a pielii scalpului de la persoanele afectate de IFAP a evidențiat o reducere dramatică a nivelurilor de transcriere a receptorului lipoproteinelor cu densitate mică (LDLR) și a genelor de keratină cunoscute a fi exprimate în teaca rădăcinii exterioare a foliculilor de păr. O rată crescută de apoptoză keratinocitară in situ, care ar putea contribui la hiperkeratoza pielii și hipotricoză, a fost, de asemenea, detectată în probele de scalp de la persoanele afectate. Împreună cu cercetările anterioare, constatările actuale sugerează că semnalizarea SREBP joacă un rol esențial în diferențierea epidermică, formarea barierei pielii, creșterea părului și funcția ochilor.