majoritatea autorităților locale au echipe specializate de asistenți sociali, care efectuează intervenții legate de probleme specifice sau grupuri de persoane cu caracteristici particulare. De exemplu, un asistent social poate face parte dintr-o echipă specializată în:
- protecția copilului.
- copii care au fost excluși de la școală.
- persoane diagnosticate cu probleme de sănătate mintală.
- persoane cu dizabilități fizice sau de învățare.
- persoanele afectate de SIDA.
- vârstnici.
unii asistenți sociali răspund solicitărilor persoanelor care solicită ajutor și apoi îi trimit la echipa de specialiști corespunzătoare. Sesizările pot veni, de asemenea, direct de la alți profesioniști care lucrează cu aceste grupuri, cum ar fi medici, profesori sau ofițeri de poliție, precum și instanțe de judecată.
construirea unei relații de încredere cu utilizatorul este o parte foarte importantă a activității acestor profesioniști. Asistentul social trebuie să cunoască foarte bine situația utilizatorului și să ia decizii pe baza unei analize atente a tuturor informațiilor de care dispune.
este important de subliniat faptul că sistemele de asistență socială pentru grupuri au sisteme foarte complete de direcționare a resurselor. Aceasta înseamnă că entitățile sunt în comunicare continuă pentru a oferi îngrijiri specializate și pentru a îndruma utilizatorii către cele mai potrivite resurse în funcție de nevoile lor personale.
de exemplu, Legea privind protecția copilului oferă asistenților sociali responsabilitatea legală de a proteja copiii cu risc de „vătămare semnificativă” (termen legal). Dacă un asistent social stabilește că există un risc de vătămare semnificativă, el sau ea are puterea legală de a scoate copilul din casa lui sau din altă situație în care copilul este considerat a fi în pericol.
decizia de a scoate copilul din casă are un impact foarte mare asupra tuturor celor implicați, deci este vital ca asistentul social să fie sigur că a luat decizia corectă, pe baza cunoștințelor sale despre caz și a unei investigații amănunțite a tuturor factorilor implicați.
de exemplu, un asistent social poate discuta cu profesorii copilului pentru a afla mai multe despre viața de familie a copilului, inclusiv familia imediată sau orice alt adult care are responsabilitatea de a îngriji copilul. Puteți decide apoi să vă întâlniți cu copilul la școală, în prezența unui părinte sau a unui îngrijitor (dar niciodată înainte de persoana suspectată de a dăuna copilului).
dacă asistentul social decide că copilul este în pericol, el sau ea trebuie să informeze poliția locală, în timp ce echipa de asistență socială inițiază o anchetă completă în „protecția copilului.”
pentru a ajunge la o decizie finală, asistenții sociali trebuie să colaboreze îndeaproape cu alți profesioniști, cum ar fi poliția și personalul medical, care pot examina copilul pentru dovezi de abuz sau neglijare.
asistenții sociali la domiciliu sunt uneori prezenți în timpul interogatoriilor poliției asupra tinerilor care au fost în conflict cu legea. În astfel de cazuri, aceștia sunt responsabili de redactarea rapoartelor pentru a fi utilizate în instanță sau, dacă este necesar, pot apărea și în instanță pentru a depune mărturie.
un asistent social care lucrează cu persoanele în vârstă trebuie să coordoneze pachetele de îngrijire care îi ajută pe oameni să continue să trăiască independent în propria casă. Aceasta ar putea include coordonarea îngrijirii primite de asistenții de îngrijire la domiciliu, asistenții medicali din district și furnizorii de alimente calde, de exemplu.