„sunt aici atât de mult timp încât simt că este o parte din mine și fac parte din ea”, spune John LeBoutillier. Stăm în mijlocul camerei mari a vilei sale neoclasice din pădurea Old Westbury, Long Island. A fost construită în 1912 pentru străbunica sa Gertrude Vanderbilt Whitney, sculptorul, moștenitoarea și fondatorul, în 1931, al Muzeului de Artă Americană Whitney. Studioul se afla pe terenul vastei proprietăți de țară a familiei sale. „Mi-a arătat un pic de pădure pe care a ales-o … mi-a spus puțin din ceea ce dorea, mi-a lăsat totul și a luat un vapor în Europa”, a spus arhitectul ei, William Adams Delano din Delano & Aldrich, a spus. După moartea ei în 1942, proprietatea a rămas vacantă timp de aproape 40 de ani până când mama lui LeBoutillier, Pamela, a decis să o transforme într-o casă pentru ea și copiii ei.
născută în 1875 în cea mai bogată familie din America, Gertrude Vanderbilt s-a căsătorit cu Harry Payne Whitney (1872-1930), jucător de polo as, câștigător-proprietar de cai de curse, moștenitor a milioane și bon vivant, în 1896. Ea a dus o viață dublă ca artist și ca cineva care se aștepta să îndeplinească rolul de soție a societății și să conducă mai multe case. Avea un apartament și un studio în Paris și un spațiu de studio la Aleea Macdougal 19 Din Greenwich Village, o lume departe de conacul familiei palatiale de la 871 Fifth Avenue. Când nu se afla în tabăra familiei din Adirondacks sau călătorea pe glob, petrecea weekend-uri și părți ale verii în Old Westbury.
studioul ei fa-ul este punctat de un portic care conține o nișă arcuită acoperită cu lucrări de mozaic. Dincolo de asta este un mic foaier care duce în enormul studio — 60 de picioare lungi pe 40 de picioare lățime și 20 de picioare înălțime, cu un luminator orientat spre nord. Acolo și-a modelat Statuile. Asistenții ei îi coborau în subsol printr-o trapă și îi încărcau pe un cărucior de ponei care îi ducea într-un tunel lung până la cuptoarele exterioare pentru a trage. Pereții acestei camere sunt pictați în nuanța lor originală de roz, aceeași culoare ca și exteriorul clădirii de pe strada 8 care găzduia primul muzeu Whitney.
Whitney a invitat trei dintre prietenii ei artiști să picteze lucrări decorative pentru studioul ei. În urmă cu câțiva ani, familia lui Howard Cushing a achiziționat picturile murale pe care le făcuse, care înfășurau scara, dar numai după ce a depus eforturi mari pentru a reproduce originalele cu soluții vizuale Duggal. Picturile murale realizate de Robert Winthrop Chanler în dormitorul ei de la etaj înfățișează castele medievale și cavaleri care se pregătesc de luptă; în baie, scenele sunt din viața acvatică.
după moartea soțului ei, Pamela LeBoutillier a decis să se mute în fostul studio și l-a angajat pe arhitectul Charles Meyer să-l extindă cu două aripi. Astăzi, fiul ei, care a îndeplinit un mandat, din 1981-83, ca congresman Republican, locuiește acolo singur cu arta și mobilierul care au aparținut familiei sale și produce un podcast de evenimente curente, revoluție, cu Arlene Bynon. Deasupra unui șemineu, există un portret Cushing al bunicii sale, Flora Payne Whitney, iar sculpturile lui Gertrude sunt pe pereți. El a fost indignat nu cu mult timp în urmă că un spectacol recent de 46 de sculpturi de bronz ale străbunicii sale, expuse la Muzeul Norton din West Palm Beach, a fost refuzat de Muzeul omonim pentru o expoziție temporară. „Toată lumea a presupus că va merge la Whitney”, spune el. „Toată lumea și-a asumat-o, cu excepția lui Whitney.”
respingerea a fost probabil un ecou istoric: Whitney a fost fondată după ce Muzeul Metropolitan a refuzat oferta străbunicii sale de peste 500 de piese din colecția ei, în ciuda unei dotări însoțitoare. Această decizie și angajamentul lui Gertrude de a sprijini artiștii americani din vremea ei — inclusiv Chanler, Cushing, Robert Henri, Ralph Blakelock și John Marin-au schimbat cursul istoriei artei. Dar LeBoutillier poate avea doar ultimul cuvânt: lucrează în prezent la un tratament pentru o dramă istorică cu scriitoarea Mary H. Quillen; intenționează să numească seria 871 a cincea. „Este un american coroana”, promite el. „O moștenitoare din epoca aurită cu idei din secolul 21 despre rolul femeilor acasă și în lume.”
*o versiune a acestui articol apare în numărul din 14 octombrie 2019 al revistei New York. Aboneaza-Te Acum!
mai multe despre Design Hunting
- o fermă a devenit oază modernă
- acasă este locul în care arta acestui Designer este
- transformând o capsulă a timpului din anii 1980
vezi tot