riscul de plată anticipată a ipotecii stă la baza structurării titlurilor derivate garantate cu ipotecă, cum ar fi conductele de investiții ipotecare imobiliare tranșate. Această plată anticipată provine fie din rezilierea ipotecii, fie din reducerea, în cazul în care împrumutatul păstrează ipoteca existentă și plătește în avans o parte. Există diferențe în fluxurile de numerar din cele două tipuri de plată în avans. În reziliere, împrumutul dispare dintr-un pool, iar plata programată către investitorii din pool este redusă. În reducere, împrumutul supraviețuiește, iar plata programată este neschimbată, dar termenul este redus. Există implicații pentru structurarea ipotecilor și a titlurilor derivate. Decizia de plată anticipată este încorporată într‐un cadru de maximizare a utilităților casnice tertemporale, în care se fac alegeri între refinanțare, efectuarea plății regulate, implicit sau reducere. Rezultatele empirice sunt prezentate pentru grupurile Government National Mortgage Association (GNMA) și este prezentat un algoritm care separă componentele de reziliere și reducere, facilitând dezvoltarea valorilor mobiliare derivate.