viața în grup oferă numeroase beneficii, inclusiv protecția împotriva prădătorilor și cooperarea pentru atingerea obiectivelor comune și accesul la resurse. Femeile creează, întrețin și folosesc rețele sociale—în special prietenii cu alte femei—pentru a gestiona condițiile stresante. În timpul situațiilor amenințătoare, membrii grupului pot fi o sursă de sprijin și protecție pentru femei și copiii lor. Cercetările arată că femeile sunt mai predispuse să caute compania altora în perioade de stres, comparativ cu bărbații. Femeile și adolescentele raportează mai multe surse de sprijin social și sunt mai predispuse să apeleze la colegii de același sex pentru sprijin decât bărbații sau băieții. Din punct de vedere cultural, femeile și fetele tind să ofere sprijin mai frecvent și mai eficient decât bărbații și sunt mai predispuse să caute ajutor și sprijin de la alte prietene și membri ai familiei. Femeile tind să se afilieze cu alte femei în situații stresante. Cu toate acestea, atunci când femeilor li s-a oferit posibilitatea de a alege fie să aștepte singure, fie să se asocieze cu un bărbat necunoscut înainte de o provocare stresantă de laborator, au ales să aștepte singure. Rețelele sociale feminine-feminine pot oferi asistență pentru îngrijirea copiilor, schimbul de resurse și protecția împotriva prădătorilor, a altor amenințări și a altor membri ai grupului. Smuts (1992) și Taylor și colab. (2000) susțin că grupurile sociale feminine oferă, de asemenea, protecție împotriva agresiunii masculine.
bazele Neuroendocrineedit
studii umane și animale (revizuite în Taylor și colab., 2000) sugerează că oxitocina este mecanismul neuroendocrin care stă la baza răspunsului la stres „împrietenit” feminin. Administrarea de oxitocină la șobolani și voles de prerie a crescut contactul social și comportamentele de îngrijire socială, a redus stresul și a redus agresivitatea. La om, oxitocina promovează atașamentele mamă-copil, legăturile de perechi romantice și prieteniile. Contactul Social sau sprijinul în timpul perioadelor stresante duce la scăderea răspunsurilor de stres simpatic și neuroendocrin. Deși sprijinul social reglează aceste răspunsuri fiziologice la stres atât la bărbați, cât și la femei, femeile sunt mai predispuse să caute contact social în timpul stresului. În plus, sprijinul de la o altă femeie oferă beneficii sporite de reducere a stresului pentru femei. Cu toate acestea, o revizuire a agresiunii feminine a remarcat că „faptul că OT sporește, mai degrabă decât diminuează, atenția asupra potențialei amenințări din mediu pune la îndoială ipoteza populară”tender-and-beprien” care se bazează pe presupusul efect anxiolitic al OT”.
beneficiile afilierii sub stresedit
potrivit lui Taylor (2000), comportamentele afiliative și activitățile de îngrijire reduc răspunsurile biologice la stres atât la părinți, cât și la descendenți, reducând astfel amenințările la adresa sănătății legate de stres. „Împrietenirea” poate duce la beneficii substanțiale pentru sănătatea mentală și fizică în perioadele de stres. Izolarea socială este asociată cu un risc semnificativ crescut de mortalitate, în timp ce sprijinul social este legat de rezultatele pozitive ale sănătății, inclusiv riscul redus de boală și deces.
femeile au speranțe de viață mai mari de la naștere în majoritatea țărilor în care există acces egal la îngrijiri medicale. În Statele Unite, de exemplu, această diferență este de aproape 6 ani. O ipoteză este că răspunsurile bărbaților la stres (care includ agresivitatea, retragerea socială și abuzul de substanțe) îi pun în pericol pentru consecințe negative legate de sănătate. În schimb, răspunsurile femeilor la stres, care includ apelarea la Surse sociale pentru sprijin, pot fi protectoare pentru sănătate.
competiția pentru resurse
traiul în grup și afilierea cu mai multe persoane fără legătură de același sex (care nu împărtășesc interese genetice) prezintă, de asemenea, problema concurenței pentru accesul la resurse limitate, cum ar fi statutul social, mâncarea și colegii. Stresul Interpersonal este cel mai frecvent și dureros tip de stres pentru femei. Deși răspunsul la stres care se împrietenește poate fi activat în special pentru femei în condiții de deficit de resurse, deficitul de resurse implică, de asemenea, o concurență mai intensă pentru aceste resurse. În medii cu un raport de sex feminin-părtinitoare, în cazul în care bărbații sunt o resursă mai limitată, concurența femeie-la-femeie pentru colegi este intensificat, uneori chiar recurge la violență. Deși ratele criminalității masculine le depășesc cu mult pe cele ale femeilor, arestările pentru agresiune în rândul femeilor urmează o distribuție similară a vârstei ca la bărbați, atingând vârful femeilor la sfârșitul adolescenței până la mijlocul anilor douăzeci. Acestea sunt vârstele în care femelele au un potențial reproductiv maxim și experimentează cea mai mare competiție de împerechere. Cu toate acestea, beneficiile afilierii ar fi depășit costurile pentru ca tendința și prietenia să fi evoluat.
concurență și agresiuneedit
ratele de agresiune între bărbați și femei umane pot să nu difere, dar modelele de agresiune între sexe diferă. Deși femeile în general sunt mai puțin agresive din punct de vedere fizic, ele tind să se angajeze în agresiuni la fel de mult sau chiar mai indirecte (de exemplu, excluziune socială, bârfe, zvonuri, denigrare). Când au fost amorsați experimental cu un motiv de împerechere sau un motiv de competiție a statutului, bărbații erau mai dispuși să devină direct agresivi față de un alt bărbat, în timp ce femeile erau mai susceptibile să agreseze indirect împotriva unei alte femei într-o situație provocatoare de agresiune. Cu toate acestea, amorsarea experimentală a persoanelor cu un motiv de concurență a resurselor a crescut agresiunea directă atât la bărbați, cât și la femei. În concordanță cu acest rezultat, ratele violenței și criminalității sunt mai mari în rândul bărbaților și femeilor în condiții de deficit de resurse. În schimb, concurența resurselor nu a sporit agresivitatea directă nici la bărbați, nici la femei atunci când li s-a cerut să se imagineze căsătoriți și cu un copil mic. Costurile de vătămare corporală a unui părinte ar implica, de asemenea, costuri pentru familia sa.
variația mai mică a succesului reproductiv și costurile mai mari ale agresiunii fizice pot explica ratele mai mici de agresiune fizică în rândul femelelor umane comparativ cu bărbații. Femelele sunt, în general, mai susceptibile de a produce descendenți în timpul vieții lor decât bărbații. Prin urmare, au mai puțin de câștigat din luptă, iar riscul de rănire sau deces ar produce un cost mai mare de fitness pentru femei. Supraviețuirea copiilor mici depindea mai mult de îngrijirea maternă decât de cea paternă, ceea ce subliniază importanța siguranței materne, a supraviețuirii și a aversiunii față de risc. Atașamentul principal al sugarilor este față de mama lor, iar moartea maternă a crescut șansele de mortalitate infantilă în societățile de hrănire de cinci ori, comparativ cu triplul în cazurile de deces patern. Prin urmare, femeile răspund amenințărilor prin tendința și prietenia lor, iar agresiunea feminină este adesea indirectă și ascunsă în natură pentru a evita represaliile și vătămările fizice.
warfare informațională
femeile se împrietenesc cu alții nu numai pentru protecție, ci și pentru a forma alianțe pentru a concura cu membrii grupului pentru resurse, cum ar fi hrana, colegii și resursele sociale și culturale (de exemplu, statutul, pozițiile sociale, drepturile și responsabilitățile). Războiul informațional este tactica strategică competitivă care ia forma unei agresiuni indirecte, verbale îndreptate spre rivali. Bârfa este o astfel de tactică, funcționând pentru a răspândi informații care ar afecta reputația unui concurent. Există mai multe teorii cu privire la bârfe, inclusiv legătura socială și coeziunea grupului. Cu toate acestea, în concordanță cu teoria războiului informațional, conținutul bârfei este relevant pentru contextul în care are loc concurența. De exemplu, atunci când concurau pentru o promovare a muncii, oamenii aveau mai multe șanse să răspândească colegilor informații negative legate de muncă despre un concurent. Bârfa negativă crește, de asemenea, odată cu deficitul de resurse și valoarea mai mare a resurselor. În plus, oamenii sunt mai predispuși să răspândească informații negative despre potențialii rivali, dar sunt mai predispuși să transmită informații pozitive despre membrii familiei și prieteni.
după cum s-a menționat mai sus, prietenia poate servi la protejarea femeilor de amenințări, inclusiv de rău din partea altor persoane. Astfel de amenințări nu se limitează la vătămări fizice, ci includ și daune reputaționale. Femeile formează prietenii și alianțe în parte pentru a concura pentru resurse limitate și, de asemenea, în parte pentru a se proteja de daunele relaționale și reputaționale. Prezența prietenilor și a aliaților poate ajuta la descurajarea bârfelor rău intenționate, datorită capacității mai mari a unei alianțe de a se răzbuna, în comparație cu capacitatea unui singur individ. Studiile realizate de Hess și Hagen (2009) arată că prezența prietenului unui concurent a redus tendințele oamenilor de a bârfi despre concurent. Acest efect a fost mai puternic atunci când prietenul provenea din același mediu social competitiv (de exemplu, același loc de muncă) decât atunci când prietenul provenea dintr-un mediu social nerelevant. Prietenii cresc capacitățile percepute ale femeilor de a provoca daune reputaționale unui rival, precum și percepțiile capacităților defensive împotriva agresiunii indirecte.