defectul Stafne este de obicei descoperit întâmplător în timpul radiografiei dentare de rutină. Radiografic, este un defect radiolucent bine circumscris, monolocular, rotund, de 1-3 cm, de obicei între nervul alveolar inferior (IAN) și marginea inferioară a mandibulei posterioare dintre molari și unghiul maxilarului. Este una dintre puținele leziuni radiolucente care pot apărea sub IAN. Granița este bine corticată și nu va avea niciun efect asupra structurilor din jur. Tomografia computerizată (CT) va arăta un defect superficial prin cortexul medial al mandibulei cu o margine corticată și fără anomalii ale țesuturilor moi, cu excepția unei porțiuni a glandei submandibulare. Neoplasmele, cum ar fi carcinomul metastatic cu celule scuamoase la ganglionii limfatici submandibulari sau o tumoare a glandelor salivare, ar putea crea un aspect similar, dar rareori au margini atât de bine definite și pot fi de obicei palpate în podeaua gurii sau în triunghiul submandibular al gâtului ca o masă tare. CT și examenul clinic este de obicei suficient pentru a distinge între acest lucru și un defect Stafne. Defectul Stafne tinde, de asemenea, să nu crească în dimensiune sau să modifice aspectul radiografic în timp (de aici termenul „chist osos static”), iar acest lucru poate fi folosit pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului. Biopsia tisulară nu este de obicei indicată, dar dacă este efectuată, aspectul histopatologic este de obicei țesutul glandei salivare normale. Uneori, încercarea de biopsie a defectelor Stafne relevă o cavitate goală (posibil pentru că glanda a fost deplasată la momentul biopsiei) sau alte conținuturi, cum ar fi vasele de sânge, grăsimile, țesuturile limfoide sau conjunctive. Defectele mandibulei linguale anterioare pot necesita biopsie pentru diagnosticarea corectă în această locație neobișnuită. Defectul radiolucent aici poate fi suprapus pe dinții anteriori inferiori și poate fi confundat cu o leziune odontogenă. Uneori defectul poate întrerupe conturul marginii inferioare a mandibulei și poate fi palpabil. Sialografia poate fi uneori folosită pentru a ajuta la demonstrarea țesutului glandei salivare din os.