canalizările din Londra sunt un triumf al ingineriei victoriene.
până la construirea noului sistem de canalizare, canalizarea brută a intrat direct în Tamisa, care a fost folosită și pentru apa potabilă.
ca urmare, holera a fost plină, iar una dintre cele mai grave epidemii a ucis peste 10.000 de londonezi în 1853.
au fost necesare acțiuni drastice după ‘Marea putoare’ din 1858, când mirosul era atât de rău încât problema a ajuns la punctul de criză.
Guvernul l-a chemat pe inginerul de top, Joseph Bazalgette, să creeze un complex subteran de canalizare.
el și echipa sa au construit 82 de mile de canale de interceptare paralele cu râul Tamisa și 1.100 de mile de canalizare stradală la un cost de 4,2 milioane de euro.
lucrările au început la această întreprindere ambițioasă în 1859 și au fost practic finalizate până în 1868, o realizare majoră pentru timpul său.
Bazalgette s-a condus până la limite în realizarea visului său subteran.
sarcina a fost îngreunată prin faptul că a trebuit să lucreze alături de dezvoltarea sistemului feroviar subteran și de apariția sistemelor feroviare supraterane.
Bazalgette a folosit 318 milioane de cărămizi pentru a crea sistemul subteran și a săpat peste 2,5 milioane de metri cubi de pământ.
construite inițial pentru a servi două milioane și jumătate de oameni, canalizările serveau deja patru milioane până la finalizarea lor.
pentru a evita tunelarea sub capătul vestic, Bazalgette a recuperat teren lângă Tamisa pentru a crea Victoria Embankment.
astăzi, sistemul extins deservește o populație de opt milioane și este esențial pentru buna funcționare a Londrei.