Shravana sau Unixtrava Oqusta (sanscrită: unixt) este derivat din rădăcina unixqua (auz sau ureche), și înseamnă – ‘urechea’, ‘ipotenuza unui triunghi’, ‘actul de a auzi’, ‘studiu’, ‘faima’, ‘glorie’, ‘ceea ce se aude sau se revelează’, ‘bogăție’, ‘curgere’, ‘scurgeri’,
în filosofia și ritualurile hinduse, auzul secretelor Upanișadelor de la guru se numește Shravana, care secretele sunt menite să fie reflectate pentru a obține convingere intelectuală. Se învață prin auz, este prima etapă a învățării, inițierea când doctrinele vedice tradiționale sunt transmise de profesori. Shravana este activitatea mentală prin care textele sunt înțelese pentru a cunoaște adevărul despre Brahman. Sruti este sămânța cunoașterii Vedantice semănată de Guru (profesor) în mintea lui sisya (discipol) care apoi tinde acea sămânță prin shravana, manana și nididhyasana.
Yajnavalkya i-a recomandat soției sale, Maitreyi, forma sadhana care consta din darshana, shravana, manana și nididhyasana; darshana se referă la a vedea și a realiza Dumnezeu sau Brahman. El i-a spus că prima etapă în căutarea spirituală este Shravana și trebuie să devii un shravaka pentru care auzul sau shabda creează interese, apoi sortează acele interese, cerne esențialul din neesențial, înlătură confuzia și îndoielile și duce în mod natural la următoarea etapă, Manana. Shravana este un exercițiu psihologic. Vidyaranya în Panchadasi (Sloka I. 53) explică faptul că:-
/ /
aflarea sau descoperirea adevăratei semnificații a identității sinelui individual și a sinelui universal suprem cu marile ziceri este ceea ce este cunoscut sub numele de Shravana; iar a ajunge la posibilitatea valabilității sale prin raționament logic este ceea ce se numește manana. Auzul și discriminarea sunt benefice cunoașterii, ambele sunt interconectate și mijloacele interne pentru dobândirea cunoașterii de sine, prima implică analiză și argumentare, iar cea de-a doua este reflecția neîncetată asupra non-dualității sinelui individual.
Sadananda explică faptul că auzul este determinarea că Vedanta învață non-dualitatea lui Brahman pe baza a șase semne caracteristice – a) Prezentarea subiectului la început și concluzie, B) repetarea sau prezentarea repetată a subiectului, c) originalitatea adică. obiectul nu este cunoscut prin nicio altă sursă, d) rezultatul sau utilitatea obiectului, e) elogiul sau lauda subiectului și f) demonstrarea sau raționamentul în sprijinul subiectului. Shravana are ca rezultat constatarea autentică a importului adevărat al textelor și declarațiilor vedice.