Teoria inteligențelor multiple a lui Gardner

de Michele Marenus, publicat în Iunie 09, 2020

teoria inteligențelor multiple a fost propusă pentru prima dată de Howard Gardner în cartea sa din 1983 „Frames Of Mind”, unde lărgește definiția inteligenței și conturează mai multe tipuri distincte de competențe intelectuale.

Gardner a dezvoltat o serie de opt criterii de includere în timp ce evalua fiecare inteligență „candidat” care se baza pe o varietate de discipline științifice.

el scrie că este posibil ca toți să avem aceste inteligențe, dar profilul nostru al acestor inteligențe poate diferi individual în funcție de genetică sau experiență.

Gardner definește inteligența ca un „potențial biopsihologic de a procesa informații care pot fi activate într-un cadru cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse care sunt de valoare într-o cultură” (Gardner, 2000, p.28).

1 inteligența lingvistică („word smart”)

inteligența lingvistică face parte din teoria inteligenței multiple a lui Howard Gardner care se ocupă de sensibilitatea la limba vorbită și scrisă, capacitatea de a învăța limbi și capacitatea de a folosi limbajul pentru a atinge anumite obiective.

persoanele cu inteligență lingvistică, cum ar fi William Shakespeare și Oprah Winfrey, au capacitatea de a analiza informații și de a crea produse care implică limbaj oral și scris, cum ar fi discursuri, Cărți și note.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta lingvistică:

Avocat

vorbitor / gazdă

autor

jurnalist

Curator

2 inteligența logico-matematică („număr/raționament inteligent”)

inteligența logico-matematică se referă la capacitatea de a analiza logic problemele, de a efectua operații matematice și de a investiga problemele științific.

persoanele cu inteligență logico-matematică, cum ar fi Albert Einstein și Bill Gates, au capacitatea de a dezvolta ecuații și dovezi, de a face calcule și de a rezolva probleme abstracte.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta logico-matematică:

matematician

contabil

Statistician

om de știință

analist Computer

3 inteligența spațială („picture smart”)

inteligența spațială prezintă potențialul de a recunoaște și manipula tiparele spațiului larg (cele utilizate, de exemplu, de navigatori și piloți), precum și tiparele zonelor mai restrânse, cum ar fi cele de importanță pentru sculptori, chirurgi, jucători de șah, graficieni sau arhitecți.

persoanele cu inteligență spațială, cum ar fi Frank Lloyd Wright și Amelia Earhart, au capacitatea de a recunoaște și manipula imagini spațiale la scară largă și cu granulație fină.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta spațială:

Pilot

chirurg

arhitect

grafician

Decorator de Interior

4 inteligența corporal-kinestezică („corpul inteligent”)

inteligența kinestezică corporală este potențialul de a folosi întregul corp sau părți ale corpului (cum ar fi mâna sau gura) pentru a rezolva probleme sau pentru a modela produse.

persoanele cu inteligență corporal-kinestezică, cum ar fi Michael Jordan și Simone Biles, au capacitatea de a–și folosi propriul corp pentru a crea produse, pentru a-și îndeplini abilitățile sau pentru a rezolva probleme prin unirea minte-corp.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta corporal-kinestezică:

dansator

atlet

chirurg

mecanic

tâmplar

kinetoterapeut

5 inteligența muzicală („music smart”)

inteligența muzicală se referă la abilitatea în interpretarea, compoziția și aprecierea modelelor muzicale.

oamenii cu inteligență muzicală, cum ar fi Beethoven și Ed Sheeran, au capacitatea de a recunoaște și de a crea ton muzical, ritm, timbru și ton.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta muzicală:

cântăreț

compozitor

DJ

muzician

6 inteligența interpersonală („oameni deștepți”)

inteligența interpersonală este capacitatea de a înțelege intențiile, motivațiile și dorințele altor oameni și, în consecință, de a lucra eficient cu ceilalți.

persoanele cu inteligență interpersonală, cum ar fi Mahatma Gandhi și Maica Tereza, au capacitatea de a recunoaște și de a înțelege stările, dorințele, motivațiile și intențiile altor persoane.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta interpersonală:

profesor

psiholog

Manager

agenți de vânzări

Relații Publice

7 inteligența intrapersonală („self smart”)

inteligența intrapersonală este capacitatea de a se înțelege pe sine, de a avea un model de lucru eficient al propriei persoane-inclusiv dorințele, temerile și capacitățile proprii—și de a folosi astfel de informații în mod eficient în reglarea propriei vieți.

persoanele cu inteligență intrapersonală, cum ar fi Aristotel și Maya Angelou, au capacitatea de a-și recunoaște și înțelege propriile dispoziții, dorințe, motivații și intenții.

acest tip de inteligență poate ajuta o persoană să înțeleagă ce obiective de viață sunt importante și cum să le atingă.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta intrapersonală:

terapeut

psiholog

consilier

Antreprenor

cler

8 inteligența naturalistă („natura inteligentă”)

inteligența naturalistă implică expertiză în recunoașterea și clasificarea numeroaselor specii—flora și fauna—din mediul său.

oamenii cu inteligență naturalistă, cum ar fi Charles Darwin și Jane Goddall, au capacitatea de a identifica și distinge între diferite tipuri de plante, animale și formațiuni meteorologice care se găsesc în lumea naturală.

alegeri potențiale de carieră

cariere pe care le-ai putea domina cu inteligența ta naturalistă:

Botanist

biolog

astronom

meteorolog

geolog

evaluare critică

cea mai mare parte a rezistenței la teoria inteligențelor multiple a venit de la psihologii cognitivi și psihometrici. Psihologii cognitivi precum Waterhouse (2006) au susținut că nu există dovezi empirice pentru validitatea teoriei inteligențelor multiple.

Psihometricii sau psihologii implicați în testare susțin că testele de inteligență susțin conceptul pentru o singură inteligență generală, „g”, mai degrabă decât cele opt competențe distincte (Gottfredson, 2004). Alte cercetări susțin că aceste inteligențe ale lui Gardner vin pe locul doi sau trei la factorul „g” (Visser, Ashton, & Vernon, 2006).

unele răspunsuri la această critică includ faptul că teoria inteligențelor Multiple nu contestă existența factorului „g”; PROPUNE că este egal împreună cu celelalte inteligențe. Mulți critici ignoră criteriile de includere stabilite de Gardner.

aceste criterii sunt puternic susținute de dovezi empirice în psihologie, biologie, neuroștiințe, printre altele. Gardner admite că psihologii tradiționali erau valabili critică lipsa definițiilor operaționale pentru inteligențe, adică să-și dea seama cum să măsoare și să testeze diferitele competențe (Davis și colab., 2011).

Gardner a fost surprins să constate că teoria inteligențelor Multiple a fost folosită cel mai mult în contexte educaționale. El a dezvoltat această teorie pentru a provoca psihologii academici și, prin urmare, nu a prezentat multe sugestii educaționale. Din acest motiv, profesorii și educatorii au putut să ia Teoria și să o aplice așa cum au considerat de cuviință.

pe măsură ce a câștigat popularitate în acest domeniu, Gardner a susținut că practicienii ar trebui să determine cea mai bună utilizare a teoriei în sălile de clasă. El a refuzat adesea oportunitățile de a ajuta la dezvoltarea curriculumului care folosește teoria inteligențelor multiple, optând pentru a oferi cel mult feedback (Gardner, 2011).

majoritatea criticilor au venit de la cei scoși din clasă, cum ar fi jurnaliștii și academicienii. Educatorii nu sunt de obicei legați de același standard de dovezi și sunt mai puțin preocupați de inconsecvențele abstracte, ceea ce le-a oferit libertatea de a le aplica cu elevii lor și de a lăsa rezultatele să vorbească de la sine (Armstrong, 2019).

implicații pentru învățare

cele mai importante implicații educaționale din teoria inteligențelor multiple pot fi rezumate prin individualizare și pluralizare. Individualizarea susține că, deoarece fiecare persoană diferă de cealaltă, nu există niciun motiv logic pentru a preda și evalua elevii în mod identic.

educația individualizată a fost de obicei rezervată celor bogați și altora care își puteau permite să angajeze tutori pentru a răspunde nevoilor individuale ale studenților.

tehnologia a făcut acum posibil ca mai mulți oameni să acceseze o varietate de învățături și evaluări în funcție de nevoile lor. Pluralizarea, ideea că subiectele și abilitățile ar trebui predate în mai multe moduri, activează inteligențele multiple ale individului.

prezentarea unei varietăți de activități și abordări ale învățării ajută la atingerea tuturor elevilor și îi încurajează să poată gândi subiectele din diferite perspective, aprofundându-și cunoștințele despre acest subiect (Gardner, 2011b).

o concepție greșită comună despre teoria inteligențelor multiple este că este sinonimă cu stilurile de învățare. Gardner afirmă că stilurile de învățare se referă la modul în care un individ este cel mai confortabil abordând o serie de sarcini și materiale.

teoria inteligențelor Multiple afirmă că toată lumea are toate cele opt inteligențe la diferite grade de competență și stilul de învățare al unui individ nu are legătură cu domeniile în care sunt cei mai inteligenți.

de exemplu, cineva cu inteligență lingvistică s-ar putea să nu învețe neapărat cel mai bine prin scriere și citire. Clasificarea elevilor numai după stilurile de învățare sau inteligențele lor poate limita potențialul lor de învățare.

cercetările arată că elevii sunt mai implicați și învață cel mai bine atunci când li se oferă diferite modalități de a-și demonstra cunoștințele și abilitățile, ceea ce îi ajută pe profesori să evalueze mai precis învățarea elevilor (Darling-Hammond, 2010).

referințe de stil APA

Armstrong, T. (2009). Inteligențe Multiple în clasă. Ascd.

Darling-Hammond, L. (2010). Performanța Contează: Sisteme De Evaluare Care Susțin Învățarea De Înaltă Calitate. Consiliul șefilor școlilor de Stat.

Edutopia. (2013, 8 Martie). Inteligențe Multiple: ce spune cercetarea? https://www.edutopia.org/multiple-intelligences-research

Gardner, E. S. (2000). Inteligența reformulată: inteligențe Multiple pentru secolul 21. Hachette MAREA BRITANIE.

Gardner, H. (2011a). Cadre ale minții: teoria inteligențelor multiple. Hachette Marea Britanie.

Gardner, H. (2011b). Teoria inteligențelor multiple: ca psihologie, ca educație, ca știință socială. Adresa livrată la Universitatea cela jos, 29 octombrie 2011.

Gottfredson, L. S. (2004). Școala și factorul G. Wilson Quarterly (1976-), 28(3), 35-45. Visser, Ba, Ashton, Mc, & Vernon, Pa (2006). Dincolo de g: punerea la încercare a teoriei inteligențelor multiple. Inteligență, 34 (5), 487-502. Waterhouse, L. (2006). Dovezi inadecvate pentru inteligențele multiple, efectul Mozart și teoriile inteligenței emoționale. Psiholog educațional, 41 (4), 247-255.

Raportați acest anunț