… A. J. K., B. A. L. sau D. L. D.) la instituția noastră din 2003 până în 2011 au fost revizuite. Numai pacienții care au suferit atât CT, cât și RMN ale genunchiului afectat au fost inițial înrolați în studiu. Pacienții au fost excluși dacă au demonstrat o creștere fizică sau o apropiere între examinările CT și RMN. Am reușit să localizăm un total de 62 de pacienți cu un diagnostic de instabilitate patelară, cu rezultate CT și RMN disponibile pentru revizuire. Trei dintre acestea au fost excluse, deoarece 1 a suferit o intervenție chirurgicală la genunchi între cele 2 modalități de testare, iar 2 au demonstrat modificări fizice între teste. Acest lucru a lăsat un total de 59 de pacienți (95%) să fie incluși în studiu. Timpul median care a trecut între examinările RMN și CT ale genunchiului a fost de 21 de zile. Pentru ambele tipuri de examinare, s-au depus eforturi pentru poziționarea genunchiului în extensie completă cu rotula îndreptată anterior. Astfel, scanările CT și RMN au fost obținute prin următoarele protocoale. Pacientul a fost scanat în poziția culcat pe spate cu o bobină de transmisie-recepție cu genunchiul extins și susținut de căptușeală în interiorul bobinei cilindrice, după cum este necesar pentru a asigura confortul pacientului și pentru a evita mișcarea. Protocolul de scanare a inclus imagistica sagitală și coronală, dar numai imagistica axială a fost luată în considerare în scopul acestui studiu. În perioada de timp a cazurilor de studiu, pacienții au fost scanați pe scanere RMN GE 1,5-T sau 3,0-T (N = 34 și respectiv 25 genunchi) (GE Healthcare, Waukesha, Wis – consin) cu imagistică axială T2 saturată cu grăsimi în toate cazurile. La 1.5 T, imaginile au fost obținute cu următorii parametri tehnici: ecou rapid de rotire, timp de repetare (TR) de 3000 până la 5000 milisecunde, timp de ecou (TE) de 50 milisecunde, saturație de grăsime, grosime de 3 până la 4 mm, timp de scanare de aproximativ 4 minute, omitere de 0,5 mm între felii, câmp vizual (FOV) de 16, 384 3 256 matrice, număr de excitații (NEX) de 2 și lungimea trenului echo (ETL) de 8 până la 10. La 3,0 T s-au obținut imagini cu următorii parametri tehnici: ecou rapid de rotire, TR de 4000 până la 6000 milisecunde, TE de 45 milisecunde, saturație de grăsime, grosime de 3 mm, aproximativ 4 minute timp de scanare de 30 de secunde, 0 mm săriți între felii, FOV de 16, 384 3 256 matrice, NEX de 2 și ETL de 10 până la 12. Pacientul a fost scanat în poziție supină, cu genunchiul complet extins. Genunchiul a fost poziționat cu rotula direcționată anterior sau în ușoară rotație externă, după cum este necesar pentru confort. Curelele au fost plasate peste coapsă și piciorul inferior pentru a minimiza mișcarea. Scanarea a fost efectuată în modul elicoidal. Toți pacienții au fost examinați pe un scaner CT Siemens cu 64 de detectoare (Siemens Medical Systems, Forchheim, Germania) folosind următorii parametri: 512 3 512 matrice, grosime de 3 până la 5 mm, aproximativ 5 până la 10 secunde timp de scanare, 0 – mm săriți între felii, FOV de 15 și kernel osos. Distanța TT-TG a fost apoi măsurată atât prin CT, cât și prin RMN la fiecare dintre acești 59 de pacienți de către 2 radiologi musculoscheletali instruiți cu experiență de 25 și 14 ani (J. R. B. și, respectiv, M. S. C.). Toate măsurătorile au fost efectuate într – un mod orb, astfel încât radiologii nu au fost conștienți de identitatea pacientului, detalii despre prezență, intervenție chirurgicală sau măsurători efectuate de celălalt radiolog. Cazurile au fost randomizate atât de pacient, cât și de tipul de examinare (CT vs RMN) pentru a minimiza prejudecata oboselii și părtinirea măsurării repetitive dintr-o singură modalitate. Având în vedere că au existat un total de 59 de pacienți, 2 teste pe pacient și 2 evaluatori, au fost calculate un total de 236 distanțe TT-TG. Deoarece o distanță TT-TG de 20 mm pe CT a fost utilizată ca ghid general pentru necesitatea intervenției chirurgicale sub formă de osteotomie tuberculoasă tibială (TTO), aceste valori au fost, de asemenea, comparate cu cele obținute prin RMN la pacienții care au primit un TTO. Distanța TT-TG a fost măsurată folosind o tehnică foarte asemănătoare cu cea utilizată de Schoettle și colab. Pentru calcule au fost utilizate 16 repere osoase. Reperele cartilaginoase nu au fost luate în considerare; cu toate acestea, tendonul patelar a fost utilizat pentru a ajuta la determinarea Centrului tuberculului tibial. Locația canelurii trohleare a fost specificată ca punctul cel mai adânc al canelurii trohleare la nivelul la care cortexurile posterioare ale condililor femurali au fost bine definite. Linia condilară posterioară a fost stabilită tangențială la cortexurile condilare posterioare. Linia trohleară a fost stabilită perpendicular pe linia condilară posterioară și trecând prin punctul cel mai adânc al canelurii trohleare. Locația tuberculului Tibial a fost specificată la nivelul celei mai cefalate imagini pe care tendonul patelar a fost complet în contact cu tuberculul tibial. Tuberculul tibial a fost marcat în mod specific în centrul tendonului pe această imagine. Linia trohleară a fost transferată la imaginea care arată locația tuberculului tibial folosind o stație de lucru Windows Ge Advantage (GE Healthcare). Distanța TT-TG a fost determinată de lungimea unei linii trasate perpendicular pe linia trohleară și care unește locația tuberculului tibial și linia trohleară (Figura 1). Au fost evaluate fiabilitatea Interrater a fiecărei metode imagistice (CT și RMN) și Acordul dintre cele 2 metode. Acest lucru a fost realizat prin calcularea a 2 măsuri separate de acord: coeficientul de corelație intraclass (ICC) 18 și limitele de acord Bland-Altman de 95% (LOA). 3 ambele măsuri au fost raportate cu intervale de încredere corespunzătoare de 95% (CIs). Un ICC de . 0,75 a fost considerat excelent, 0,75 până la 0,40 a fost considerat corect și \ 0,40 a fost considerat sărac. 11 atunci când se compară distanțele TT-TG pe CT și RMN în analiza subgrupului a 11 pacienți cu o distanță TT-TG de . 20 mm pe CT care a primit un TTO, a fost utilizat un test t Student asociat și o valoare p \ .05 a fost considerat semnificativ. Vârsta medie a pacienților înrolați în studiu a fost de 24 de ani (Interval, 13-59 ani). Au fost în total 24 de pacienți de sex masculin și 30 de femei, iar 5 dintre acești pacienți au demonstrat instabilitate patelară la ambii genunchi (4 bărbați și 1 femeie). Genunchii instabili implicați au fost pe partea dreaptă la 28 de pacienți și pe partea stângă la 31 de pacienți. În ceea ce privește intervențiile operative, un total de 41 (69,4%) genunchi au suferit corecții chirurgicale din cauza instabilității lor. În total, au fost efectuate 83 de proceduri, cu 28 (68%) genunchi supuși mai multor proceduri în momentul intervenției chirurgicale. Doar 13 (32%) pacienți au suferit o singură procedură la momentul intervenției chirurgicale inițiale (Tabelul 1). Din cei 59 de genunchi studiați, distanța medie TT-TG a fost de 16,9 mm (interval, 8,3-25,8 mm) prin CT și 14,7 mm (interval, 1,5-25,1 mm) prin RMN la media măsurării raterului 1 cu cea a evaluatorului 2 pentru fiecare pacient pentru fiecare modalitate. Distanța medie TT-TG pentru evaluatorul 1 pe CT a fost de 17,5 mm (interval, 9,0-26,5 mm), iar cea a evaluatorului 2 a fost de 16,3 mm (interval, 6,6-25 mm). Distanțele medii TT-TG la RMN pentru evaluatorii 1 și 2 au fost de 14,7 mm (interval, 0-24, 9 mm) și, respectiv, 14,7 mm (interval, 3-25, 2 mm). La compararea celor 2 evaluatori între ei (fiabilitate interobserver), ICC a fost excelent atât pentru CT (0,777; 95% CI, 0,611-0,872), cât și pentru RMN (0,843; 95% CI, 0,743-0,906). De remarcat, CPI între evaluatori a fost ușor mai mare pentru RMN, indicând un acord ușor îmbunătățit cu această modalitate de imagistică (Tabelul 2). Analiza bland-Altman între evaluatori a demonstrat o diferență medie de 1,14 mm între evaluatorul 1 și 2 Pentru distanța TT-TG atunci când este măsurată prin CT, cu 95% LOA de 2 2,77 până la 5,05 mm. analiza Bland-Altman a distanței TT-TG atunci când este măsurată prin RMN a demonstrat o diferență medie de 0.05 mm între cei 2 evaluatori, cu 95% LOA de 2 3,3 până la 3,4 mm (Figura 2 și Tabelul 3). La compararea celor 2 modalități imagistice între ele (CT vs RMN) în cadrul evaluatorilor, CPI al CT versus RMN a fost corect doar pentru fiecare dintre cei 2 evaluatori (evaluator 1: 0,532; IÎ 95%, 0,187-0,735 vs evaluator 2: 0,539; IÎ 95%, 0,300 – 0,710) (Tabelul 2). Analiza bland-Altman care a comparat CT cu RMN pentru evaluatorii 1 și 2 a demonstrat o diferență medie de 2,78 mm (95% LOA, -4,2 până la 10,3 mm) și, respectiv, 1,68 mm (95% LOA, -6,0 până la 9,4 mm). La combinarea măsurătorilor ambilor evaluatori, analiza Bland-Altman a demonstrat o diferență medie a distanței TT-TG de 2,23 mm (95% LOA, -6,0 până la 10,5 mm) între cea măsurată prin CT și RMN (Figura 3). În toate analizele Bland-Altman de mai sus, distanța TT-TG la CT a fost mai mare decât cea la RMN (Tabelul 3). Optsprezece pacienți (31%) au avut o distanță TT-TG de 20 mm prin CT și doar 8 (14%) au avut o distanță TT-TG de 20 mm prin RMN. Au fost în total 11 pacienți (19%) care au suferit un TTO și au avut o distanță TT-TG de 20 mm (rotunjită la cel mai apropiat mm întreg) pe CT. În acest subgrup de pacienți, distanța medie TT-TG a fost de 22,48 mm (interval, 19,8-25,8 mm) prin CT, dar a fost de numai 18,68 mm (interval, 14,4-22,8 mm) la RMN. Aceasta a dus la o discrepanță medie de 3,80 mm ( P \ .001; IÎ 95%, 2,05 – 5,55) la acest subgrup de pacienți chirurgicali. Încă o dată, distanța TT-TG pe RMN a măsurat în mod constant mai mică decât distanța TT-TG pe CT. Evaluarea și tratamentul instabilității patellofemorale rămân o problemă dificilă atât pentru pacienți, cât și pentru chirurgii ortopedici. Necesitatea unei analize extinse este cauzată de originea multifactorială și de numeroasele opțiuni terapeutice care trebuie avute în vedere pentru restabilirea stabilității. Imagistica avansată, inclusiv CT și RMN, s-a dovedit a fi o componentă foarte valoroasă a lucrării de diagnosticare. O scanare CT este utilă pentru a analiza înclinarea patelară și subluxația la diferite unghiuri de flexie a genunchiului și pentru a calcula distanța TT-TG. O scanare RMN permite evaluarea țesuturilor moi și a cartilajului articular. Mai recent, chirurgii au folosit RMN pentru a calcula distanța TT-TG, care, dacă este exactă, ar putea evita necesitatea CT. 1,4,16,19,20,23 – 25 această schimbare practică va reduce costurile medicale, va reduce expunerea la radiații la pacienți și va economisi timp. Din păcate, RMN nu este încă pe deplin validat ca un mijloc fiabil și precis de calcul al distanței TT-TG, rezultând o incertitudine cu privire la faptul dacă RMN este un sub – stitut adecvat pentru CT „standard de aur”. 23 alte studii au încercat …