Metadiscourse – modurile în care scriitorii și vorbitorii interacționează prin utilizarea limbajului cu cititorii și ascultătorii – este un termen utilizat pe scară largă în analiza discursului actual, pragmatică și predarea limbilor străine. Acest interes a crescut în ultimii 40 de ani, condus de un scop dublu. Prima este dorința de a înțelege relația dintre limbă și contextele sale de utilizare. Adică modul în care indivizii folosesc limbajul pentru a se orienta și interpreta anumite situații comunicative și, în special, modul în care se bazează pe înțelegerile lor despre acestea pentru a-și clarifica semnificațiile intenționate interlocutorilor lor. Al doilea este de a utiliza aceste cunoștințe în serviciul educației lingvistice și de alfabetizare. Dar, în timp ce mulți cercetători și profesori consideră că este o idee bogată din punct de vedere conceptual și puternic analitic, nu este lipsită de dificultăți de definire, clasificare și analiză. În această lucrare explorez punctele forte și neajunsurile conceptului și cartografiez influența și direcțiile acestuia printr-o analiză de ultimă oră a principalelor baze de date academice online și a cercetărilor publicate în prezent.